duminică, 22 februarie 2015

Recenzie pentru "Glasul pământului" ("Ion" de Liviu Rebreanu)

Vă spun sincer că nu aş fi crezut vreodată că voi reuşi să citesc această carte cu un interes sporit, întrucât nu mi-a prea plăcut niciodată literatura din România, însă acest roman mi-a schimbat în totalitate modul în care percep operele scriitorilor români. Traseul parcurs alături de personajele romanului este unul formidabil, deşi sfârşitul este previzibil. Întrucât nu am citit decât prima parte, şi anume "Glasul pământului", nu pot să fac decât aprecieri pe baza celor citite până acum.

Ion este genul de personaj enigmatic şi mereu spontan care te lasă cu gura căscată, făcându-te totodată curios să afli următoarea mişcare a acestuia. Cu toate că are foarte multe calităţi, defectele personajului sunt la fel de numeroase şi probabil mult mai uşor de identificat decât calităţile. În timp ce am parcurs alături de Ion drumul prin Pripas, am reuşit să trăiesc toate emoţiile şi m-am aflat în permanenţă în societatea rurală de la acele vremuri. Deşi numele personajului duce la gândul unei persoane simple de la ţară, Ion este foarte complex şi are o viaţă foarte zbuciumată. Fiind pus în situaţia de a alege între iubire şi dorinţa de a deţine mai multe pământuri, suferinţa personajului este tulburătoare. 

Datorită dorinţelor sale, Ion reuşeşte într-un mod sau altul să distrugă relaţiile oamenilor din jurul său şi să stârnească cele mai aprigi conflicte între săteni. Trecutul trist al acestuia nu îl ajută deloc în ochii sătenilor care îl dispreţuiesc. Deşi nu am reuşit să citesc tot romanul, nu mă voi lăsa până când nu voi afla deznodământul, şi voi reveni cu o nouă recenzie pentru a vă spune care este impresia mea finală faţă de această operă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu