vineri, 16 ianuarie 2015

Atunci vs. acum

Îmi aduc aminte cu amuzament de perioada copilăriei mele. A fost o vreme foarte plăcută pentru mine, însă s-a terminat mult prea rapid, cred eu. În orice caz, nu vreau să dezgrop toate amintirile pe care le am, întrucât ar fi foarte mult de povestit, însă mi-ar plăcea la nebunie să fac nişte comparaţii faţă de cum văd copilăria în anul 2015 faţă de cum o văd pe cea prin care am trecut.

Astăzi este foarte greu, ca părinte, să te abţii tentaţiei de a-ţi răsfăţa odrasla mai mult decât ar trebui. O foarte mare greşeală, din punctul meu de vedere. Dar e ok, fiecare alegem ce credem că este mai bine pentru viitorul urmaşilor noştri. În ceea ce mă priveşte, îmi bate şi acum inima de fericire când îmi aduc aminte modul în care mă iubeau părinţii mei când eram un mic copil (nu că acum ar face-o altfel, deşi mai am puţin şi devin major) şi felul în care mă răsfăţau. Ei au încercat să îmi dea ce au avut mai bun, iar eu le mulţumesc pentru persoana pe care au clădit-o în mine de-a lungul anilor. La zilele mele de naştere, nu aveam destui bani, nu mereu, pentru a angaja animatori. Ştiţi? Gen, animatori copii, din aceia care vin şi animează întreaga petrecere cu personajele pe care le aduce la viaţă prin costumele şi actoria lor profesională.

În orice caz, astăzi văd cum familiile abordează modelul occidental şi transformă o banală petrecere pentru un ţânc de numai 10 ani într-un circ de zile mari. Cu toate acestea, nu o văd ca pe o idee rea, ci mai mult ca pe o idee plăcută. Din punctul meu de vedere, a aduce la viaţă personajele favorite din poveştile preferate de odraslă este chiar un lucru bun. Eu nu am avut foarte des parte de aşa ceva, iar dacă am avut, personajele erau din cele mai cunoscute, care deja nu prea mai prezentau un interes pentru copii. Imaginaţia este cel mai bun stimulent pentru un copil, iar acest stimulent îl va ajuta să treacă prin viaţă cu o mai mare uşurinţă decât am reuşit noi vreodată să o facem.

Aşadar, exemplele pot continua, însă eu m-am oprit asupra acestei situaţii, întrucât mi s-a părut foarte interesantă. Ceea ce atunci nu aveam, acum se poate realiza foarte uşor, şi nu văd un motiv pentru care să nu se realizeze dorinţa unui copil de a-şi vedea personajele favorite în carne şi oase. Doar pentru că noi nu am reuşit să ne bucurăm la vremea noastră de aceste mici aspecte, pe care ei le consideră nişte lucruri grandioase, nu înseamnă că ei nu au voie să o facă, sau chiar mai bine, nu înseamnă că nu trebuie să o facă! Ştiu sigur că atunci când o să am copiii mei o să le fac astfel de surprize plăcute la zilele lor de naştere. Din când în când mai merită şi copiii o mică atenţie din partea părinţilor... şi ce înseamnă 80 de RON pentru o oră de distracţie pentru cei mici?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu