Întotdeauna am fost strâns legat de această perioadă din an. Probabil pentru că este luna în care s-a născut Mântuitorul, probabil pentru că ninge. Sincer, nu îmi pot explica altfel de ce iubesc această lună. Cu toate acestea, în fiecare an se întâmplă la fel. Întotdeauna spre finalul lunii, un sentiment de nostalgie mă cuprinde. Posibil din cauză că îmi aduc aminte de clipele pe care le petreceam alături de familie când eram mic. Oarecum, privesc în urmă cu tristeţe şi mă gândesc la felul în care a trecut timpul pe lângă mine. Simt cum totul începe să prindă o viteză remarcabilă, iar eu rămân în urmă. Deşi rămân în urma timpului, sunt acelaşi, dar semnele micilor schimbări făcute peste an se văd. Sunt mai matur, mult mai realist. Văd totul din perspectiva unui adult de prea multă vreme. Uneori pur şi simplu mă gândesc la viitor şi mă întreb dacă copiii mei vor fi la fel de gânditori ca mine. Stau şi meditez lângă brad, observându-i jocul de lumini care pare că nu se termină niciodată. Un ritm vechi care produce senzaţii şi sentimente noi în fiecare an.
Anul acesta m-am gândit să fac nişte cadouri celor din familia mea. Ştiu că, deşi Crăciunul este ziua în care toţi ar trebui să simţim spiritul ce ne înconjoară cu tot harul său, suntem în aceeaşi măsură afectaţi şi de această dorinţă de a face ziua mai frumoasă celor dragi ţie. Când a venit vorba de familia mea, nu m-am gândit niciodată la mine ca şi cum aş fi pe primul loc. Aş da dovadă de mare aroganţă făcând un asemenea gest. Deşi la fel ca în anii precedenţi şi Crăciunul acesta un membru al familiei este departe de noi, suntem uniţi cu toţii şi simţim împreună căldura provocată de naşterea Domnului. Gătim cele mai bune preparate pe care le avem în numele celor dragi şi o mâncăm sărbătorind ziua celui fără de păcate. Anul acesta chiar vreau să simt că eu am preluat conducerea în familie, chiar dacă în cele mai multe cazuri am dovedit acest lucru, şi doresc să aduc acel strop de fericire în sufletul meu pe care îl simt doar după ce fac o faptă bună. Vreau să mă simt vrednic de această trăire minunată.
Începând cu Sf. Nicolae şi terminând cu naşterea lui Iisus, vreau să simt luna decembrie a acestui an cum nu am mai făcut-o niciodată. Vreau să simt căldura şi sentimentul de unitate. Vreau să fiu strâns legat de membrii familiei mele şi vreau să văd schimbările pe care le-am făcut peste an. Simt că am trecut prin multe, dar nu îmi pare rău, însă vreau să ştiu că am evoluat şi că am ajuns la un nivel la care pot să spun: "sunt mândru de ce am făcut".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu