De ce, cum şi când am început să ascult rock

Pentru că nu mai ştiu cum să mai pierd timpul, m-am gândit să scriu câte ceva despre mine. Iniţial nu mi-a trecut prin minte să scriu despre pasiunea mea faţă de muzica rock. Adevărul este că nu nu mofturos în ceea ce priveşte muzica, însă lumea ştie că eu ascult în principal rock. Îmi place foarte mult şi oricât aş încerca să neg sau să par că nu sunt rocker, nu pot ascunde acest lucru.

Totul a început pe când eram în generală. Pe atunci încă nu ascultam muzică din State, deoarece încă ascultam muzică românească. Îmi plăcea foarte mult Keo şi trupa Voltaj. În timp topul preferinţelor mele s-a mai schimbat. Trebuie să le atribui fratelui, respectiv surorii mele, credit pentru formarea mea în domeniul muzical, pentru că de la ei am aflat pentru prima dată ce este muzica adevărată. Prima trupă de muzică rock pe care am ascultat-o vreodată a fost Trust Company, pe atunci fiind favorita mea. Un motiv concret pentru care am început să ascult muzică rock? Mă descurcam binişor cu engleza şi îmi plăceau foarte mult versurile, însă în timp am început să apreciez mai mult ritmul, mesajele transmise şi energia pe care mi-o oferea muzica rock.

Muzica rock a fost probabil al doilea botez pe care l-am primit. Pentru că prin anii în care tinerii din România încă nu ştiau de smartphone-uri, eram într-o continuă schimbare, trecând de la o stare la alta. Era foarte la modă să fii îmbrăcat ca un emo şi să te comporţi ca unul. Iniţial am încercat să fiu un emo, prin comportamentul pe care îl aveam. Mi-am dat seama însă că era un comportament anti-social şi că nu mă ajuta cu nimic. Pur şi simplu pierdeam orele stând singur şi ascultând muzică la primul meu telefon mobil, care era un Motorola cu clăpiţă. Stăteam toată ziua cu telefonul în mână şi căştile în urechi, pierzând astfel foarte multe ore singur pe stradă, pe holurile şcolii şi în special în maşina tatălui meu. Credeam că este "cool" să fii un singuratic şi să fii "trist". Desigur, nu ştiam cât de penibil eram, însă acela a fost un moment din viaţa mea pe care nu îl privesc în niciun fel. Mă bucur de faptul că am avut ocazia să trec şi printr-o astfel de experienţă ca să îmi dau seama că nu hainele, comportamentul sau muzica mă definesc, ci psihicul.

Aşadar, am renunţat la moda emo şi am continuat să ascult muzică rock. De data aceasta nu mai purtam haine sumbre şi nu mă mai comportam ca un singuratic. Zâmbeam mai toată ziua, râdeam cu prietenii mei şi petreceam mare parte din timp desenând. De muzică însă nu m-am lăsat. Oricât de mult încercam să mă desprind de telefonul meu, îmi era greu să dau drumul căştilor. Chiar şi acum, când vă scriu aceste cuvinte, ascult muzică. Muzică rock, desigur! În orice caz, muzica a avut un rol foarte important în viaţa mea. Ea m-a ajutat să trec prin multe situaţii neplăcute şi chiar m-a ajutat să mă relaxez când credeam că o să explodez.