duminică, 13 aprilie 2014

Nu eşti domn fără ceas la mână

Se ştie că orice bărbat cu o anumită prestanţă, dacă doreşte să fie numit domn, trebuie să aibă asupra sa un ceas de mână, fie el ceas digital, fie el ceas mecanic, şi aşa mai departe. Există din plin locuri în care poţi găsi ceasuri de mână cu mecanism mecanic, deci nu ar trebui să reprezinte o problemă.

Problema bărbaţilor de astăzi este că nu mulţi doresc să mai ajungă la rangul de domn, un statut pentru care ar trebui să luptăm (noi, bărbaţii) din răsputeri încă din prima clipă de viaţă, până la ultima. Dacă eu, ca băiat, m-am săturat să tot întâlnesc pe stradă aşa numiţii domni care, din păcate, scuipă pe la tot pasul şi fumează cu neruşinare ţigări în văzul lumii... nu vreau să ştiu ce părere mai au doamnele. Ok, recunosc, nu sunt din marea societate unde se face totul ca la carte, dacă se mai face, dar am anumite standarde pe care nu aş dori să le încalc.

Revenind la ceasuri, consider că este cel mai bun accesoriu pe care îl poate deţine un bărbat în timpul vieţii. Ceasul poate arăta multe despre un bărbat. Eu nu mă arunc niciodată la ceasurile cu zale sau de tip sport. Trebuie să recunosc, nu suport decât ceasurile care au cureluşe şi un cadran micuţ, dar elegant. Primul meu ceas de mână l-am primit cadou de la sora mea chiar în ziua în care m-am întors în ţară din Belgia. Cred că a avut cel mai mare impact emoţional asupra mea până la acea vreme. Vă daţi seama că prima dată când primeşti ceva ce nu ai mai avut niciodată, în condiţiile în care ai fi putut să ai oricând acel ceva, te simţi extraordinar.

Iată, deci, de la vârsta de 15 ani port un ceas de mână (a cărui nume nu îl pot pronunţa, dar i-am făcut o recenzie pe blog în trecut), şi trebuie să vă spun că mă simt mândru că am parte de un asemenea lux... lux pe care nu mulţi şi-l permit.

Un comentariu: