O dată, pe când tatăl vecinului meu lucra în ţară ca tirist, eu şi prietenul meu din copilărie am mers împreună cu bătrânul lui cu maşina. Eram de-a dreptul extaziat de aventură. Pe atunci nu aveam mai mult de nouă sau zece ani, iar asta era o premieră pentru mine. Tirul era echipat complet, de la walkie talkie până la detector de radar şi vreo două sisteme de navigaţie GPS. Dar mai întâi de toate... ce este o staţie walkie talkie?! Amândoi ne holbam la ea ca şi când era un dispozitiv de contactat extratereştrii. Ne apropiam de el cu sfială, deşi ne era un obiect destul de cunoscut. Arăta ca un telefon mobil, numai că puţin mai ciudat. Şi a început săracul om să ne explice nouă că walkie talkie-ul este, exact ceea ce crezusem şi noi până atunci, un dispozitiv pentru comunicare, pe care tiriştii îl folosesc foarte des, dar pe distanţe relativ scurte. Pe lângă această mică-mare enigmă a noastră, am băgat în discuţie cam care ar fi un preţ detector de radar. Un dispozitiv destul de inteligent; gadget pe care toţi tiriştii ar trebui să îl deţină, asta cel puţin în teorie... pentru că, practic, dispozitivul este ilegal. Şi... trebuie să vă spun că am discutat foarte mult pe tema aceasta, timp în care am parcurs câţiva km buni, iar tatăl prietenului meu nu cuteză să ne spună care ar fi preţul aproximativ pentru detector. Mai spre noapte am avut parte de cel mai lin şi relaxant popas. Ne-am oprit undeva lângă o pădure foarte frumoasă, apoi am început să mâncăm câteva sandwich-uri. Trebuie să recunosc, a fost o experienţă plăcută pentru mine pe când eram la vârsta aceea. Fiecare moment din viaţă trebuie savurat, pentru că nu ştii niciodată când mai poţi avea parte de un alt moment plăcut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu