Interviu cu un erou

Interviul acesta a fost acordat unui militar care a avut bunăvoinţa să răspundă la câteva întrebări referitoare la revoluţia din anul 1989, fiind un participant activ, luptând pentru eliberarea ţării şi demnitatea poporului împotriva securităţii şi simpatizanţilor soţilor Ceauşescu, întrucât aceste două valori importante ale statului au fost răpite odată cu instaurarea comuniştilor la putere. 

Reporter: În primul rând doresc să vă mulţumesc pentru acordul dumneavoastră de a răspunde la întrebările acestui interviu şi pentru faptul că aţi avut un rol în eliberarea ţării, onorându-vă jurământul făcut faţă de acest pământ sacru.

R: Consideraţi că revoluţia a avut un rol important în eliberarea ţării de sub lanţurile plăgii comuniste?

Militar: La momentul acela, crezând că este reală, am considerat că a avut un rol important în eliberarea ţării, însă, în timp, am realizat că revoluţia a fost de fapt înfăptuită de către popor, dar sub atenta supraveghere a unor foşti membri de partid care îşi urmăreau interesele. Idealul revoluţiei a fost înlăturarea sistemului comunist, în realizarea unei vieţi demne atât pentru noi cât şi pentru urmaşi, din păcate realitatea a fost alta.

R: Cum vedeţi această ţară după 25 de ani de la revoluţie?

M: Distrusă, furată, vândută. Nimic nu mai este al acestei ţări. Am fost, şi suntem manipulaţi de către partidele ce se succed la conducerea acestei ţări prin promisiunile electorale şi propaganda lor ieftină. Nu se poate considera că o democraţie fabricată este la fel de periculoasă ca şi un sistem totalitar comunist? Ce reprezintă democraţia de astăzi în opinia mea? Un sistem în care oamenii cu bani dictează şi conduc viaţa celorlalţi prin intermediul unor texte halucinante.

R: În calitate de militar în timpul revoluţiei, ne puteţi spune ce momente v-au marcat?

M: Moartea unor colegi şi a demonstranţilor care s-au jertfit pentru libertatea ţării, alungarea soţilor Ceauşescu de la putere şi aducerea acestora în faţa tribunalului sunt amintirile care m-au marcat pe viaţă. Totul s-a întâmplat într-o perioadă relativ scurtă, încât nici măcar nu am avut timpul necesar ca să diger ideea că revoluţia a revendicat vieţile a câtorva sute de persoane. Totodată am fost foarte impresionat profund de curajul maselor de oameni care cu toate blocajele trupelor de securitate şi miliţie s-au luptat pentru idealul revoluţiei.

R: A fost vreun moment în care v-aţi temut pentru viaţa dumneavoastră?

M: Un moment cu adevărat înfricoşător a fost acela când s-a deschis focul de către trupele de securitate împotriva demonstranţilor, alături de care au căzut şi militari care făceau parte din cordonul de protecţie a unităţii militare din care aparţineam, aflându-mă la Sibiu în acea perioadă, desigur, scena mutându-se apoi la „Vila Prinţişorului”, loc în care s-au descărcat de asemenea cartuşe de muniţie. Îmi aduc aminte că primele cuvinte pe care mi le-am spus au fost: „A înebunit lumea!?”.

R: Întrucât revoluţia a dus la moartea a câtorva sute de oameni, consideraţi că a fost o mişcare organizată de către cei care doreau să succeadă la putere?

M: Da, consider că s-a dorit moartea a câtorva sute de oameni pentru a da un caracter realist revoluţiei. Dacă nu ar fi murit oameni, revoluţia ar fi părut ca o lovitură de stat, cu toate că schimbarea unei orânduiri sociale de la comunism la o democraţie reală prin voinţa poporului nu trebuia să ducă la pierderi de vieţi omeneşti.

R: Vă mulţumesc pentru răspunsurile acordate în cadrul acestui interviu, de asemenea vă mulţumesc că serviţi încă patria cu onoare şi integritate.