luni, 2 septembrie 2013

Şi pământul plânge

Pentru cei care îşi aduc aminte catastrofele din ultimii ani, gen inundaţiile, incendiile, încălzirea globală şi activităţile sinucigaşe ale animalelor, ştiu că ar suna a clişeu, însă este bine ca cineva să aducă aminte mereu şi mereu: noi suntem singurii responsabili pentru tot ce se întâmplă.


În prezent există ţări cu un nivel de trai sub orice limită în care oamenii nu au ce mânca, nu au apă curentă şi nu dispun de medicamente. Ne plângem viaţa şi tânjim după perfecţiune deşi în interior ştim deja că aceasta nu poate fi atinsă. Nu suportăm să vedem cerul negru sau pădurile defrişate, însă zilnic exploatăm din ce în ce mai multe resurse naturale şi încurajăm fabricile care distrug stratul de ozon prin degajările de CO2.

Prindem stări de anxietate, devenim depresivi şi ajungem să ne sinucidem fără ca măcar să ne gândim la cei care suferă cu adevărat. Ne dorim perfecţi!

De la siluetă la viaţa materială şi nu numai, însă nu vedem tot ce se află în jur. Plângem atunci când nu slăbim ca să ajungem la greutatea dorită, deşi noi mâncăm cartofi prăjiţi, burgeri şi chipsuri frecvent, în timp ce alţii nu au ce mânca, şi cântăresc numai 40kg. Vrei să slăbeşti? Începe o viaţă vegană. Nu ştii ce înseamnă viaţă vegană? Caută pe internet, ai posibilitatea! Nu suporţi poluarea? Dacă vezi un gunoi pe jos, în spaţiile verzi sau în ape, ridică-l şi depozitează-l la cel mai apropiat coş de gunoi!

Viaţa este grea, dar foarte frumoasă. Viaţa are regulamente, iar regulamentele sunt formate din reguli! În concluzie ar trebui să învăţăm cu toţii că nu trebuie să tânjim după o viaţă perfectă pentru că nimeni nu ne poate dărui o asemenea viaţă, dar putem să ne-o construim singuri. Dacă ai mâncare şi vrei să o arunci, atunci gândeşte-te de două ori. Nu mai bine ai da mâncarea unui nevoiaş? Dacă vezi mulţi copaci tăiaţi, atunci compensează! Plantează copaci, pomi fructiferi şi flori. Indiferent de locaţia unde va fi plantată planta, pământul îţi va mulţumi. Arată că nu eşti indiferent, şi pământul plânge când vede atâta ură în noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu